Definita cuvantului ornamentică
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ornamentică
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. Vezi definitia »
SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar2. – Spătar2 + suf. -easă. Vezi definitia »
SEMIDREÁPTĂ s. f. (geom.) porțiune dintr-o dreaptă mărginită la un singur capăt. (după fr. demidroite) Vezi definitia »
bahórniță (bahórnițe), s. f. – Baborniță, vrăjitoare. Sb. bachornica „vrăjitoare”. Folosit numai în Munt. Vezi definitia »
ríșcă s. f. – Joc de cap sau de pajură cu o monedă. Origine îndoielnică. Scriban indică rus. arešok, gen. areška „nucă”, care nu pare convingător. Poate în loc de *crijcă, din sl. križĭ, sb. križ „cruce”; sau mai probabil, în loc de *rizică › rijcă, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic. Vezi definitia »