TIÁRĂ, tiare, s. f. 1. Coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale. 2. Mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate. [Pr.: ti-a-] – Din fr. tiare, lat. tiara. Vezi definitia »

AUTOHEMOLÍZĂ s. f. distrugere a hematiilor de către propriul ser al bolnavului. (< fr. autohémolyse) Vezi definitia »

CENURÓZĂ s.f. (Med.) Boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în organismul uman sau animal. [< fr. cénurose]. Vezi definitia »

Boală determinată de o specie de Babesia, răspândită de căpușe, care afectează multe dintre animalele domestice. Vezi definitia »

RAHISINTÉZĂ, rahisinteze, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se urmărește solidarizarea mai multor vertebre. – Rahi[dian] + sinteză. Vezi definitia »