CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine. Vezi definitia »

internaútă s. f., g.-d. art. internaútei; pl. internaúte Vezi definitia »

PROTOLÍZĂ s. f. descompunere a clorofilei cu disocierea bioxidului de carbon sub influența luminii. (< fr. protolyse) Vezi definitia »

MEGADÍNĂ s. f. unitate de măsură pentru forță, egală cu un milion de dine. (< fr. mégadyne) Vezi definitia »

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo. Vezi definitia »