ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement) Vezi definitia »

AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens]. Vezi definitia »

ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant. Vezi definitia »

IMPENETRÁNT, -Ă adj. (Rar) Care nu (poate) pătrunde. [Cf. it. impenetrante]. Vezi definitia »

LIÁNT s.m. 1. Material fluid folosit pentru a lega prin întărire bulgării, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. (Poligr.) Lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar. 3. (Text.) Substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți, fără afinitate pentru fibre. [Pron. li-ant, pl. -nți, (s.n.) -nturi. / < fr. liant]. Vezi definitia »