CĂIMĂCĂMÍE, căimăcămii, s. f. Formă de guvernământ provizoriu instituită în timpul cât tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; locotenență domnească; p. ext. timpul cât dura această formă de guvernământ. – Caimacam + suf. -ie. Vezi definitia »

DIORÍE, diorii, s. f. (Grecism înv.) Termen de plată; scadență, soroc. [Pr.: di-o-] – Din ngr. dioría. Vezi definitia »

APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde, de desperare sau de exasperare. – DIn ngr. apelpisía. Vezi definitia »

HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie. Vezi definitia »

PARAPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie completă a ambelor membre inferioare. [Gen. -iei. / < fr. paraplégie, cf. gr. para – lângă, plege – lovitură]. Vezi definitia »