Definita cuvantului ortogonal
ORTOGONÁL, -Ă adj. care formează unghiuri drepte. ♦ proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ◊ (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ortogonal
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. Vezi definitia »
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. Vezi definitia »
AVOCAȚIÁL, -Ă adj. Avocațional. [Pron. -ți-al. / et. incertă]. Vezi definitia »
absidiál, -ă adj. referitor la absidă. (< fr. absidial) Vezi definitia »
INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, masa lui principală. ◊ (despre răni etc.) localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. (< fr. interstitiel) Vezi definitia »