LOGORÉIC, -Ă, logoreici, -ce, adj. (Livr.) Care vorbește mult și uneori incoerent. [Pr.: -re-ic] – Logoree + suf. -ic. Vezi definitia »

DEONTOLÓGIC, -Ă, deontologici, -ce, adj. Referitor la deontologie. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologique. Vezi definitia »

TELÚRIC, -Ă adj. 1. referitor la pământ, pământesc, terestru. ♦ curent ~ = curent electric care circulă prin sol. 2. care conține telur. ♦ acid ~ = acid foarte slab obținut prin oxidarea telurului cu acid cloric. (< fr. tellurique) Vezi definitia »

APOSTÓLIC, -Ă adj. 1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor. 2. papal. (< fr. apostolique, lat. apostolicus) Vezi definitia »

mâșníc s.n. (reg.) ladă în care cade făina la moară. Vezi definitia »