CÍSTĂ s. f. 1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult. ◊ casetă, lădiță. 2. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia. 3. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul. 4. celulă, spor de rezistență, la alge. (< fr. ciste, lat. cista, gr. kiste) Vezi definitia »

cotroháliță, cotrohálițe, s.f. și m. (reg.) vântură-lume, vagabond. Vezi definitia »

EPANÓDĂ, epanode, s. f. Procedeu retoric constând în reluarea detaliată a fiecărui cuvânt sau grup de cuvinte dintr-un vers. – Din fr. épanode. Vezi definitia »

VIFOREÁLĂ, viforeli, s. f. (Pop.) Vifor. – Viforî + suf. -eală. Vezi definitia »

ENTEROCHINÁZĂ s.f. (Med.) Diastază a sucului intestinal. [< fr. entérokinase, cf. gr. enteron – intestin, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »