POLIȚIST I. s. m. agent, funcționar de poliție (1). II. adj. 2. de poliție, polițienesc. 2. care își exercită puterea cu sprijinul poliției. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist) Vezi definitia »

PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. Vezi definitia »

ST interj. Cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște. [Var.: ss, sst interj.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

BLANQUÍST, -Ă adj. Referitor la blanquism, propriu blanquismului. // s.m. și f. Adept al blanquismului. [< germ. Blanquist]. Vezi definitia »

ACADEMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al academismului. (< fr. académiste) Vezi definitia »