Definita cuvantului otocel
OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu otocel
Crăstitél s.m. sg. (înv.) Ioan Botezătorul. Vezi definitia »
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el. Vezi definitia »
tricapél adj. – Numele unui anumit fel de hîrtie de birou, care avea drept marcă trei pălării. It. tre cappelli (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1.(Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el. Vezi definitia »
BUZĂȚÉL, -ÍCĂ, buzăței, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui buzat. Vezi definitia »