HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. >>>>>>>>>>MUIE STEAUAAAAAA<<<<<<<<<<<< Vezi definitia »

PIOFAGÍE s. f. deglutiție de puroi din cavitatea bucală sau din căile respiratorii. (< fr. pyophagie) Vezi definitia »

COPREMÍE s. f. trecerea în sânge a produselor excremențiale. (< fr. coprémie) Vezi definitia »

VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din sl. vrabiĩ. Vezi definitia »

SOFROLOGÍE s. f. disciplină medicală care își propune o întărire a organismului uman prin aducerea acestuia prin anumite exerciții într-o stare totală de relaxare fizică și psihică. (< fr. sophrologie) Vezi definitia »