MUȘCĂTÚRĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data. – Mușca + suf. -ătură. Vezi definitia »

CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure. Vezi definitia »

BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigătul caprelor și al oilor. – Din behăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure. Vezi definitia »

VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară. Vezi definitia »