COHÓRTĂ, cohorte, s. f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat. cohors, -tis. Vezi definitia »

EXTRAVAGÁNȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance]. Vezi definitia »

BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. Vezi definitia »

OPSONÍNĂ s.f. Substanță injectabilă extrasă din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine]. Vezi definitia »

(LAT.SINISTER-STÂNG.)TENDINTĂ INĂSCUTA DE A UTILIZA DE PREFERINTĂ UN MEMBRU STÂNG,PENTRU ORICE MIȘCARE VOLUNTARĂ SAU SPONTANĂ. Vezi definitia »