MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi grași etc. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myéline. Vezi definitia »

BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose. Vezi definitia »

ISOPÁGĂ s.f. v. izopagă. Vezi definitia »

PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. Vezi definitia »

EXERÉZĂ s. f. ablațiune (1). (< fr. exérèse) Vezi definitia »