POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme) Vezi definitia »

PLURALÍSM s. n. 1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta. ◊ orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății. 2. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale. (< fr. pluralisme) Vezi definitia »

HITLERÍSM s.n. (Ist.) Doctrină și regim politic al lui Hitler, de factură rasistă și dictatorială; nazism, național-socialism. [< fr. hitlérisme, cf. Hitler – conducătorul naziștilor din Germania]. Vezi definitia »

NATURÍSM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din fr. naturisme. Vezi definitia »

ETILÍSM s. n. Alcoolism. – Din fr. éthylisme. Vezi definitia »