menzíl (menzíluri), s. n. – Poștă (organizație, local și distanță). – Var. mezil, mizil. Tc. menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym. Wb., 94; Șeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb. menzil. – Der. menzilesc, adj. (de poște); menzilgiu, s. m. (poștaș), din tc. menzilci; menzilhanea, s. f. (localul poștelor), din tc. menzilhane, toate înv. (sec. XVII). Vezi definitia »

ORGANOFÍL, -Ă adj. cu afinitate pentru anumite organe sau țesuturi. (< fr. organophile) Vezi definitia »

SERVIÁBIL, -Ă adj. Care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, săritor, amabil. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. serviable]. Vezi definitia »

DIGESTÍBIL, -Ă adj. (Rar) Digerabil. [< lat. digestibilis, cf. fr. digestible]. Vezi definitia »

POLIDACTÍL, -Ă, polidactili, -e, adj. (Med.) Care prezintă polidactilie. – Din fr. polydactyle. Vezi definitia »