huníe (-íi) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί ‹ gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni. Vezi definitia »

COPROFAGÍE, coprofagii, s. f. 1. (Med.) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie. 2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. – Din fr. coprophagie. Vezi definitia »

PALEOPALINOLOGÍE s.f. Ramură a palinologiei care are ca obiect cercetarea geologică bazată pe studiul sporilor și al polenului fosil. [Gen. -iei. / cf. fr. paléopalynologie]. Vezi definitia »

DUODENOTOMÍE s. f. incizie a duodenului. (< fr. duodénotomie) Vezi definitia »

ICONOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de artă plastică cu o anumită tematică. ♦ Colecție de imagini, de reprezentări referitoare la un anumit subiect (o personalitate, o epocă, o temă etc.). ♦ Totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o lucrare (științifică). [Gen. -iei. / < fr. iconographie, cf. lat. iconographia < gr. eikon – imagine, graphia – scriere]. Vezi definitia »