PSIHOLOGÍSM s. n. tendința de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. ♦ ~ lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. (< fr. psychologisme) Vezi definitia »

PROXENETÍSM s. n. ocupația proxenetului. (< fr. proxénétisme) Vezi definitia »

HISPANÍSM s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme. Vezi definitia »

BITEMATÍSM s. n. principiu de compoziție care presupune existența a două teme diferite ca profil și tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample. (< it. bitematismo, fr. bithématisme) Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într-o singură natură. – Monofizit + suf. -ism. Vezi definitia »