PILÉUS s. n. 1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci și mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor. 2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificație. (< fr., lat. pileus) Vezi definitia »

SÉRVUS interj. Formulă amicală de salut; sluga dumitale! [< germ. Servus, cf. lat. servus – sclav]. Vezi definitia »

DUS², -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce. Vezi definitia »

ASPARÁGUS s.m. Plantă ornamentală cu frunze foarte fine din familia liliaceelor. [< lat., fr. asparagus]. Vezi definitia »

DEDÚS, -Ă, deduși, -se, adj. (Despre o idee, un principiu) Stabilit prin deducție. – V. deduce. Vezi definitia »