DISCRIMINÁȚIE s.f. (Rar) Discriminare. [Cf. lat. discriminatio, fr. discrimination]. Vezi definitia »

RECÚRSIE s.f. (Fon.) Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen. -iei, var. recursiune s.f. / < lat. recursio]. Vezi definitia »

MELIFICÁȚIE s.f. Elaborarea mierii de către albine. [Gen. -iei. / < fr. mellification]. Vezi definitia »

HIPERCLORURÁȚIE s. f. creștere a cantității de cloruri din organism. (< fr. hyperchloruration) Vezi definitia »

BURGHEZÍE, burghezii, s. f. Clasă socială care, în orânduirea capitalistă, stăpânește mijloacele de producție, exploatează munca salariată și deține puterea de stat; clasa capitaliștilor. ◊ Marea burghezie = vârfurile societății burgheze (industriași, bancheri). Mica burghezie = pătură socială formată din micii producători de mărfuri, micii proprietari ai mijloacelor de producție (negustori, meseriași, țărani cu proprietate mică și mijlocie), care nu exploatează forță de muncă străină, ocupând o poziție intermediară între burghezie și proletariat, șovăind între aceste două clase, dar devenind până la urmă un aliat al proletariatului în lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sătească (sau țărănescă) = chiaburimea. – It. borghesia. Vezi definitia »