FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-]. – Din fr. phoniatre. Vezi definitia »

-HÍDRU elem. hidr(o)1-. Vezi definitia »

AUDIOMÉTRU, audiometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină acuitatea auditivă a cuiva. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiomètre. Vezi definitia »

MEDICÁSTRU s.m. (Peior.) Medic prost, șarlatan. [< fr. médicastre, it. medicastro]. Vezi definitia »

cumătru, cumătră, cumétri, cumétre, s.m. și f. (reg.) 1. naș, nun. 2. (la sg. art.) dans popular moldovenesc. 3. (la f. sg.) plantă de leac și podoabă mirositoare; priboi. Vezi definitia »