balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț Vezi definitia »

BUT², buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Tc. but. Vezi definitia »

CONVOLÚT¹, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut. Vezi definitia »

văzút s. n. Vezi definitia »

petrecút, petrecútă, adj. 1. (înv. și reg.) care a trecut peste o anumită limită, care a depășit un anumit stadiu. 2. căruia i s-a făcut rău; leșinat, zăpăcit; care delirează. 3. distrat, transportat. 4. sfârșit, trecut, consumat. 5. (despre mărfuri) vândut, desfăcut. Vezi definitia »