METABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. simbioză în care unul dintre organisme transformă mediul nutritiv pentru a fi utilizat mai târziu de celălalt. 2. schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe. (< germ. Metabiose) Vezi definitia »

BRONHIÓLĂ s.f. Ramificație terminală a bronhiilor. [< fr. bronchiole]. Vezi definitia »

prépeliță (prépelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare). Vezi definitia »

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »

FACOMATÓZĂ s. f. acțiune caracterizată prin prezența unor mici chisturi sau tumorete care afectează mai ales țesuturile de origine ectodermică (pielea, sistemul nervos etc.). (< fr. phacomatose) Vezi definitia »