TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie]. Vezi definitia »

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. Vezi definitia »

ENCEFALOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. encéphalomalacie, cf. gr. enkephalos – creier, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

DÍCȚIE s. f. v. dicțiune. Vezi definitia »

HEPARINOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a heparinei. (< fr. héparinothérapie) Vezi definitia »