AZOTIMÉTRU s. n. aparat pentru dozarea azotului. (< fr. azotimètre) Vezi definitia »

SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre]. Vezi definitia »

REFRACTOMÉTRU s. n. instrument folosit în refractometrie. (< fr. réfractomètre) Vezi definitia »

FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-]. – Din fr. phoniatre. Vezi definitia »

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticlă care conține mercur introdus într-un alt recipient cu mercur și fixat pe o tăbliță gradată sau dintr-o cutie metalică ale cărei deformații, sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scară gradată. – Fr. baromètre (< gr.). Vezi definitia »