INFLÚX s.n. Scurgere a unui curent, a unor particule. ◊ Influx nervos = propagare a excitației într-un nerv. ♦ Fluid ipotetic căruia i se atribuie oarecare efecte organice. [< fr. influx, cf. lat. influxus]. Vezi definitia »

LUX¹ s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m² care primește un flux de 1 lumen. (< fr. lux) Vezi definitia »

AFLÚX s.n. Afluență, îngrămădeală, îmbulzeală. ♦ Acumulare a unui lichid într-o parte a corpului. [Pl. -xuri. / < fr. afflux]. Vezi definitia »

REFLÚX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (Fig.) Descreștere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – împotriva + flux]. Vezi definitia »

BOILEAU-DESPRÉAUX [bualó depreó], Nicolas (1636-1711), scriitor francez. Teoretiacian al clasicismului. Pe baza principiilor estetice preluate de la Horațiu, susține primatul rațiunii și al măsurii în artă, realismul psihologic și limitarea anticilor („Arta poetică”). A scris „Satire”, „Epistole” și poemul eroicomic „Strana”. Vezi definitia »