BAPTÍSM (‹ fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. Mișcare fundată de pastorul John Smith la începutul sec. 17, în Anglia, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a răspîndit în Olanda. În sec. 18, mulți baptiști au emigrat în America de Nord. La începutul sec. 19 emisari din America au venit în Europa întemeind comunități baptiste în Germania, Elveția, Rusia, Ungaria și alte țări, între care și România. Din creștinism, refuză tradiția, admițînd numai Scriptura. 2. Doctrină protestantă care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportînd imersiunea. Vezi definitia »

PTIALÍSM s.n. Prezența ptialinei în cantitate neobișnuită în salivă; salivație excesivă; sialoree. [< fr. ptyalisme]. Vezi definitia »

BACOVIANÍSM s. n. Caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieții citadine, obsesia morții, nevroze și plictisul halucinant al periferiei provinciale. (< bacovian + -ism) Vezi definitia »

PLEBISCITARÍSM s.n. (Liv.) Sistem politic care acordă poporului dreptul de a-și numi conducătorii. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ANGELÍSM s.n. (Rar) Atitudine de puritate extremă. [< fr. angélisme]. Vezi definitia »