școmârláie s.f. (reg.) 1. fum sau miros înecăcios rezultat din arderea grăsimilor. 2. ceartă. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în tările românești si în Peninsula Balcanicaă. 2. Via, tă sau îndelentnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie. – Din bădăran + suf. -ie. Vezi definitia »

MERITOCRAȚÍE, meritocrațíi, s. f. 1. Sistem în care se aleg persoanele talentate, cu scopul de a fi promovate pe baza realizărilor obținute. 2. Colectiv de conducere ales după criterii intelectuale. (cf. engl. meritocracy < merit + -o- + -cracy = -crație) [MW] Vezi definitia »

chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile. Vezi definitia »