dólie (dólii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi). Vezi definitia »

polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

HEMIANOPSÍE s.f. Deformație a vederii care nu permite ochiului să cuprindă decât jumătate din câmpul vizual. [Pron. -mi-a-. / < fr. hémianopsie, cf. gr. hemi – jumătate, an – fără, ops – vedere]. Vezi definitia »

MICROBIBLIOGRAFÍE s.f. Bibliografie sub formă de microfilm sau de microfișă. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

SACROCOXALGÍE s.f. Artrită cronică a simfizei sacroiliace. [< fr. sacro-coxalgie]. Vezi definitia »