ȘRAPNÉL s.n. (De obicei la pl.) Obuz încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -le. / < fr., engl. shrapnel, cf. Shrapnel – numele inventatorului, general englez]. Vezi definitia »

sfeșnicél, sfeșnicéle, s.n. (reg.) 1. șfeșnic mic, șfeșnicuț. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă și cu o singură floare albastră-azurie; cupă. Vezi definitia »

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi (Merops apiaster). – Din albinar + suf. -el. Vezi definitia »

CĂȚÉL, căței, s. m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule. 3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi. – Lat. catellus. Vezi definitia »

ENCEFALOCÉL s. n. hernie a encefalului. (< fr. encéphalocèle) Vezi definitia »