ISOSEÍSTĂ s.f. v. izoseistă. Vezi definitia »

HIPOTÉCĂ s. f. (biol.) partea inferioară, mai mică, a unei valve. (< fr. hypothèque) Vezi definitia »

ELASTOMECÁNICĂ s. f. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune și deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forțe exterioare. (< fr. élastomécanique) Vezi definitia »

PÉGULĂ s.f. Materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului. [< it. pegola]. Vezi definitia »

SEPTUAGÍNTĂ s. f. versiunea alexandrină a Vechiului Testament tradusă în limba greacă. (< lat. septuaginta) Vezi definitia »