MUZICALÍSM s. n. Tendință în artă modernă după care muzica poate fi tradusă în pictură prin culori, arabescuri etc. – Din fr. musicalisme. Vezi definitia »

PURÍSM s. n. Tendință de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de structura ei. – Din fr. purisme. Vezi definitia »

MORMONÍSM s.n. Doctrină a unei secte religioase din S.U.A., care propovăduia întoarcerea apropiată a lui Cristos. [< fr. mormonisme]. Vezi definitia »

HOMOMORFÍSM s.n. (Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var. omomorfism s.n. / < fr. homomorphisme]. Vezi definitia »

CATASTROFÍSM s.n. Teorie antievoluționistă, susținută de Cuvier, care atribuie cataclismelor schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră. [< fr. catastrophisme]. Vezi definitia »