ISADÉLF, -Ă adj., s.n. (Biol.; despre monștri dubli) Ai cărui indivizi sunt egali dezvoltați. [< fr. isadelphe, cf. gr. isos – egal, adelphos – frate]. Vezi definitia »

SCHELF s.n. v. șelf. Vezi definitia »

SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus]. Vezi definitia »

BEOWULF [béiəulf], poem anonim anglo-saxon, adaptarea cu caracter național a unei legende daneze. Împletind elementele păgîne cu cele creștine, istoria cu supranaturalul, impregnată de un suflu eroic, B. este considerată epopeea națională a poporului englez. Totodată, este cel mai vechi monument literar al popoarelor germanice (675-725). Vezi definitia »

ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf. Vezi definitia »