DIATERMÍE s. f. Metodă terapeutică, constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathermie. Vezi definitia »

CÚRIE¹ s. f. 1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administrația pontificală a bisericii catolice. (< lat. curia) Vezi definitia »

A FACE O ALUZIE a arunca pastila, a-i bate (cuiva) pontul, a da un bobârnac. Vezi definitia »

ORFEVRĂRÍE s. f. meșteșugul confecționării obiectelor fine de ornament din metale prețioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest meșteșug. ◊ comerț cu obiecte fine de aur și argint. (< fr. orfèvrerie) Vezi definitia »

FRENOLOGÍE s. f. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. (< fr. phrénologie) Vezi definitia »