OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) Vezi definitia »

visón s. n. – Țesătură de in. Ngr. βύσσος (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

GAZOTRÓN s. n. diodă care conține gaz sub presiune joasă; fanotron. (< fr. gasotron) Vezi definitia »

TANGÓN s.n. Drug de lemn, rezemat cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, care servește la legarea bărcilor aflate pe apă și pe care marinarii pot coborî în bărci. [< fr. tangon]. Vezi definitia »

ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs]. Vezi definitia »