Definita cuvantului paralelism
PARALELÍSM s. n. 1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate. 2. paralelă (III, 3) o ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. 3. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice. ◊ (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele. 4. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic. (< fr. parallélisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu paralelism
ELENÍSM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I a. Cr. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme,. germ. Hellenismus. Vezi definitia »
IDILÍSM s.n. Caracteristică a ceea ce este idilic; preferință pentru elemente idilice. [< idilă + -ism]. Vezi definitia »
FOTOGRAFÍSM s. n. curent în pictură și plastică care urmărește să redea natura exagerat de fidel, fără forță artistică creatoare. (< germ. Photographismus) Vezi definitia »
XENÍSM, xenísme, s.n. Cuvânt străin împrumutat într-o limbă, fără a-l fi adaptat la propriul sistem. (din fr. xénisme) [și NODEX] Vezi definitia »
IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură. ♦ Însușire a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă]. Vezi definitia »