Definita cuvantului clarinet
CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clarinet
CREUZÉT, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obținute în procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset. Vezi definitia »
macarét s.n. (reg.) sfredel de miner pentru a găuri stânca unde se introduce dinamita. Vezi definitia »
PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative. [< fr., engl. pamphlet, cf. gr. pan – tot, phlego – a arde]. Vezi definitia »
TAPÉT s.n. 1. Hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. 2. A pune pe tapet = a pune în discuție. [Pl. -te, -turi. / < germ. Tapete, cf. it. tappeto]. Vezi definitia »
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete; tânguire. 2. Compunere, versuri tradiționale, rituale, îngânate, spuse cu glas jalnic la înmormântări. – Din boci + suf. -et. Vezi definitia »