TIPOLOGÍE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie. Vezi definitia »

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține]. Vezi definitia »

SEMISTABULÁȚIE s. f. Procedeu de creștere și de întreținere a vitelor prin menținerea lor aproape tot timpul în grajd. – Semi- + stabulație. Vezi definitia »

FUTUROLOGÍE s. f. viitorologie. (< fr. futurologie) Vezi definitia »

MEGALOTIMÍE s. f. creștere în volum a timusului. (< fr. mégalothymie) Vezi definitia »