ARISTOCRAȚÍE s.f. Clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere]. Vezi definitia »

PREZBIOPÍE s. f. prezbitism. (< fr. presbyopie) Vezi definitia »

ÎNDEMNIZÁȚIE s. f. v. indemnizație. Vezi definitia »

MALÍȚIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen. -iei, var. malițiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice]. Vezi definitia »

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile Vezi definitia »