Definita cuvantului particular
PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ în ~ = în mod deosebit, în special. ◊ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general. III. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu particular
ULNÁR, -Ă adj. cubital. (< fr. ulnaire) Vezi definitia »
MULTICELULÁR, -Ă adj. Pluricelular. [Cf. fr. multicellulaire]. Vezi definitia »
văsár (reg.) s. m., pl. văsári Vezi definitia »
AGLANDULÁR, -Ă adj. Lipsit de glande. [< a- + glandular]. Vezi definitia »
sadinár s.m. sg. (reg.) plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet; bărboasă. Vezi definitia »