prefectoríe, prefectoríi, s.f. (înv.) conducere a unei parohii sau a unei biserici catolice; funcția de prefector (de conducător al bisericii catolice). Vezi definitia »

RAHIPLEGÍE s. f. paralizie a coloanei vertebrale. (< engl. rachiplegia) Vezi definitia »

DISCROMÍE s.f. (Med.) Tulburare în pigmentarea normală a pielii. [Gen. -iei. / < fr. dyschromie, cf. gr. dys – dificil, chroma – culoare]. Vezi definitia »

POTENȚIOMETRÍE s.f. Electrometrie. [Gen. -iei. / < fr. potentiométrie]. Vezi definitia »

zoopsíe s. f., art. zoopsía, g.-d. zoopsíi, art. zoopsíei Vezi definitia »