DIATÓNIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico]. Vezi definitia »

LÉGIC, -Ă adj. cu caracter obligatoriu, de lege. (< lege + -ic) Vezi definitia »

NUCLEÍNIC adj.m. ◊ Acid nucleinic = acid nucleic. [Pron. -cle-i-. / cf. fr. nucléique]. Vezi definitia »

EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție]. Vezi definitia »

PIROTÉRMIC, -Ă adj. care dezvoltă căldură prin ardere. (< fr. pyrothermique) Vezi definitia »