LĂSTRÍCĂ s. f. (Înv.) Lastră. – Din lastră + suf. -ică. Vezi definitia »

IZOANABÁZĂ s.f. (Geol.) Linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. [Pron. -zo-a-, var. isoanabază s.f. / < engl. isoanabase, cf. fr. isoanabase]. Vezi definitia »

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muškato, magh. muskáta. Vezi definitia »

ORÁNIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din scr. oranica. Vezi definitia »

BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite. Vezi definitia »