COINCIDÉNT, -Ă adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident]. Vezi definitia »

PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens) Vezi definitia »

VEHEMÉNT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens) Vezi definitia »

EXPERIÉNT, -Ă adj. 1. activ, întreprinzător. 2. cu experiență, priceput. (< lat. experiens) Vezi definitia »

PICÁNT, -Ă adj. 1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înțepător, iute. 2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. 3. nostim, atrăgător. (< fr. piquant) Vezi definitia »