slătinós, slătinoásă, adj. (înv. și reg.; despre pământ, terenuri, soluri) sărăturos. Vezi definitia »

FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filozof + [din] fire scos. Vezi definitia »

DRÓMOS s. n. 1. (în Grecia antică) pistă specială destinată alergătorilor, în cursele atletice. 2. culoar de acces în casele mesopotamiene, miceniene sau cretane și în mormintele feniciene. 3. alee mărginită de sfincși la intrarea în templele egiptene. (< fr., gr. dromos) Vezi definitia »

NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios. Vezi definitia »

OSÓS, OSOÁSĂ, osoși, osoase, adj. 1. Privitor la oase, de oase; asemănător cu oasele. ◊ Sistem osos = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor; schelet. 2. Cu oase mari, ieșite în relief; ciolănos; p. ext. uscățiv, slab. – Os + suf. -os. Vezi definitia »