SPĂTÁR², spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários. Vezi definitia »

RADIOFÁR, radiofaruri, s. n. Post fix de radioemisiune, folosit la dirijarea navigației maritime și aeriene. ♦ Radiobaliză. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophare. Vezi definitia »

BUDOÁR s. n. salon intim de primire al unei femei. (< fr. boudoir) Vezi definitia »

fulár (fuláre), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard. Vezi definitia »

LAVOÁR s.n. Mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat. [Pron. -a-voar, pl. -re, -ruri. / < fr. lavoir]. Vezi definitia »