MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras]. Vezi definitia »

DĂRMĂTÚRĂ s. f. v. dărâmătură. Vezi definitia »

sichéră, sichére, s.m. și f. 1. (s.f., înv. și reg.) băutură alcoolică făcută din fructe (mai ales din mere); cidru. 2. (s.n.; reg.; în formele: țighir și țihir) zeamă de tescovină. Vezi definitia »

PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza. Vezi definitia »

VITELÍNĂ s. f. substanța proteică similară globulinei, în gălbenușul de ou. (< fr. vitelline) Vezi definitia »