poiecioáră, poiecioáre, s.f. (reg.) grajd de vite mic; adăpost mic pentru pentru oi, capre și alte animale mici; cocină mică de porci. Vezi definitia »

lighioánă (lighioáne), s. f. – Bestie, animal, dihanie. – Var. lighioaie. Deformare populară a lui leghion, s. n. (înv., legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea), parțial prin intermediul sl. legeonŭ. Pl. leghioae „legiuni” există încă de la Dosoftei (sec. XVII); de la el s-a format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietăți mici” (Cihac, II, 669) sau în loc de *lighian ‹ libian (Bogrea, Dacor., IV, 828). Semantismul se explică prin înțelesul intermediar de „demon”, plecînd de la expresia leghioane de draci, frecventă în literatura religioasă. Vezi definitia »

METALOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor; metalurgie prelucrătoare. [Gen. -cii. / < metalo- + tehnică]. Vezi definitia »

GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec. Vezi definitia »

surbráncă s.f. (reg.) 1. găleată mică. 2. oală de gătit. Vezi definitia »