CALITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. 2. Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă. ♦ (Log.) Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. Situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ♦ Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal la jocul de șah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualité, it. qualità]. Vezi definitia »

CALMETTE [calmét], Albert (1863-1933), medic și bacteriolog francez. A descoperit, împreună cu C. Guerin, vaccinul antituberculos (BCG). Vezi definitia »

ECUMENICITÁTE s.f. Caracter ecumenic. [Cf. fr. oecuménicité]. Vezi definitia »

TÊTE-À-TÊTE [TET-A-TÉT] s. n. covorbire între patru ochi. ◊ întâlnire a două persoane; conversație intimă. (< fr. tête-à-tête) Vezi definitia »

CARENÁTE s. f. pl. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4). (< fr. carinates) Vezi definitia »