arșíc (arșíce), s. n. – 1. Os, astragal, folosit la un joc de copii. – 2. (pl.) Numele jocului de copii la care se folosește arșice. – Var. (rar) așic. Mr. așic. Tc. așik (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 124; Th. Capidan, Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, REB, I, 217-31); cf. alb. a(r)sik, bg. asik, sb. arsik. – Der. arșicar, s. m. (jucător de arșice). Vezi definitia »

FUNGISTÁTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; micostatic. (< fr. fongistatique) Vezi definitia »

CARBONÍLIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea carbonil. ♦ compuși či = denumire generică pentru aldehide și cetone. (< engl. carbonylic) Vezi definitia »

TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ține de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. [< fr. trigonométrique]. Vezi definitia »

MIORÍTIC, -Ă, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară „Miorița”. ♦ P. anal. Care amintește de „Miorița”. 2. (În sintagma) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc (în concepția lui L. Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorița (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »